O revelație emoționantă
Unul câte unul, am început să citesc. Scrisorile erau pline de amintiri despre copilul nostru: râsul lui, visele lui, zâmbetul lui. Unele scrisori erau scuze pentru momente pe care Sam ar fi dorit să le schimbe, iar altele erau simple amintiri de dragoste.
Ani de zile am crezut că Sam era rece, că nu-l afecta pierderea noastră. Credeam că tăcerea lui era indiferență. Însă acum, prin acele pagini, am văzut adevărul: el a plâns în felul lui, în tăcere și cu loialitate.
