Răzbunarea și alegerea
— Am făcut ce trebuia. Ce el a vrut să facă mie. Doar că… eu am ales altceva.
Apoi, în tăcerea grea, adăugă:
— Nu m-am răzbunat. L-am lăsat să trăiască. Să simtă ce înseamnă să fie mic, slab și abandonat. Așa cum m-a lăsat el.
Clara, sfâșiată între ușurare și teamă, și-a îmbrățișat fiul.
— Iartă-mă… te-am pierdut când am tăcut.
Leo n-a spus nimic. Dar, în acea îmbrățișare, erau toți anii pierduți și fiecare zi de supraviețuire.
