Purificarea Casei de Marmură
În timp ce ea fugea pe scări, urlând jigniri, eu am stat lângă mama. I-am luat mâinile în ale mele. Acele mâini care spălaseră rufe cu leșie, care culeseseră porumb ca să îmi cumpere mie rechizite. „De ce n-ai spus nimic, mamă?” „Am vrut să fii fericit, tată. Am crezut că dacă eu îndur, tu vei avea familia pe care o meriți.” Am plâns atunci, amândoi, în acea vilă de lux care brusc părea o închisoare.
A doua zi, am anulat nunta. Am pierdut avansuri de zeci de mii de euro, am fost subiectul bârfelor din înalta societate a Bucureștiului, dar niciodată nu m-am simțit mai bogat. Am adus-o pe sora mamei să locuiască cu noi, am angajat personal care o iubește cu adevărat și, cel mai important, am învățat o lecție vitală: Oamenii educați pot fi monștri, iar mâinile aspre pot ascunde cele mai nobile suflete.
