Manifestul Prezenței
„Dacă, pentru o clipă, mă vei păstra în gânduri cu speranță, nu voi fi singur în această cameră.” Onorăm astăzi curajul de a cere sprijin și demnitatea de a-l oferi fără a aștepta nimic în schimb.
În viziunea editorială ELA HDXII, nicio muncă nu este prea mică și nicio suferință nu este prea privată pentru a nu fi onorată. De la remediile simple ale „Arborelui Vederii” până la rugăciunea care devine o punte între străini, viața se măsoară în momente de recunoaștere autentică. Ne înclinăm în fața celor care, deși se simt invizibili, sunt coloana vertebrală a moralității noastre.
