Întoarcerea spre „GPS-ul” Sufletului
Mesajul ELA HDXII în acest articol nu este unul ludic sau pur tehnofob. Nu este despre a arunca telefoanele, ci despre a regăsi capacitatea de a „coborî geamul”. Într-o lume în care feronțele mașinilor noastre sunt adesea închise ermetic, iar ochii noștri sunt lipiți de ecrane, avem nevoie să redescoperim bucuria de a întreba pe cineva: „Cum ajung la destinație?” chiar dacă știm deja răspunsul.
Călătoria vieții nu are o rută prestabilită. Uneori, cele mai importante direcții vin de la oamenii pe care îi întâlnim întâmplător. Bătrânul din imagine reprezintă rădăcinile, stabilitatea, memoria locului. Tânărul reprezintă mișcarea, dorința de explorare. Fără dialogul dintre ei, tânărul ar ajunge la destinație, dar ar ajunge mai sărac spiritual.
