III. Epilog: Lecția celor 1200 de cuvinte
Zece ani mai târziu, Victor privea din balconul vilei spre grădină. Clara și Daria, acum două tinere superbe, plantau împreună un rând de gutui. Victor nu a uitat niciodată seara în care a dat cu mașina peste niște borcane de sticlă. A fost cel mai profitabil „accident” din viața lui. A realizat că marea bogăție nu stă în conturile bancare, ci în capacitatea de a vedea diamantul din noroi.
Povestea lor ne învață că suferința are un limbaj universal. Uneori, un copil orfan are nevoie de un pat cald, dar un copil bogat are nevoie de o inimă care a sângerat ca să înțeleagă de ce merită să trăiască. Când cele două nevoi se întâlnesc, miracolul se produce de la sine, fără intervenția medicamentelor scumpe, doar prin simpla prezență a unui suflet lângă alt suflet.
### Viața nu se măsoară în ceea ce ai, ci în cine rămâne lângă tine când lumina se stinge.
