Coborârea în Fântână
Într-o primăvară plină de speranță, moșul n-a mai rezistat incertitudinii. Înarmat cu o lanternă și curajul omului care nu mai are nimic de pierdut, a coborât în fântâna de douăzeci de metri. Aerul devenea greu, dar impulsul de a afla ce păzea Rozița era mai puternic decât frica de adânc. Când lumina lanternei a tăiat întunericul de la fundul fântânii, nea Vasile a încremenit. Rozița nu privea în gol; ea veghea ceva ce fusese pierdut și uitat de toți, cu excepția ei.
