IV. Epilog: Cina de Sâmbătă
Trei săptămâni mai târziu, casa era din nou liniștită. Sebastian și-a mutat lucrurile, bodogănind despre „bătrâne nebune”, dar banca nu l-a iertat; a trebuit să vândă mașina nouă pentru a acoperi gaura financiară. Valeria a început să vină singură în vizită, aducând flori și cerându-și scuze cu voce mică. Încă o iubesc, dar acum o primesc ca pe o musafiră, nu ca pe o supraveghetoare.
Sâmbătă seara, m-am așezat la masa din lemn masiv. Mi-am pus pui în farfurie. Am mâncat cu poftă, în liniște, ascultând ceasul de pe perete care ticăia la fel ca pe vremea lui Gheorghe. Nu mai sunt „baba bună de nimic”. Sunt Sofia Popescu, femeia care și-a recâștigat locul în capul mesei și în propria viață. Oțelul se călește la foc, iar respectul se impune atunci când nu mai ai nimic de pierdut în afară de propria demnitate.
### Uneori, cel mai bun răspuns la o jignire este o acțiune legală fermă.
