Capitolul III: Autopsia unui Obiect Uitat
Ana și-a scos vechea trusă de croitorie. Avea încă stofe de calitate păstrate în lada de zestre – bucăți de catifea verde smarald rămase de la comenzile speciale de la fabrică. S-au apucat de treabă. Mihai folosea un clește pentru a scoate capsele ruginite, în timp ce Ana tăia cu grijă materialul vechi, încercând să înțeleagă structura obiectului.
— E lucrat ciudat, a observat Mihai, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Vezi aici? Arcurile sunt prinse manual, dar spătarul are o dublură de lemn care nu are sens. E prea greu pentru un fotoliu obișnuit.
Pe măsură ce dădeau jos straturile de praf și pânză putrezită, o mișcare greșită a lui Mihai cu dalta a scos la iveală un sunet sec, de lemn gol. Sub căptușeala de cânepă, era un sertar fals, tăiat direct în inima lemnului de nuc.
— Ana, vino repede!
Ea s-a apropiat, cu foarfeca încă în mână. În scobitura ascunsă se afla un pachet plat, învelit în mai multe straturi de pânză de sac ceruită, legat cu o sfoară groasă pe care timpul o transformase într-o sârmă rigidă.
