Capitolul V: Lupta cu Tentația
Pentru două zile, apartamentul Anei a devenit un câmp de bătălie morală. Broșa aceea valora mii de euro. Cu acei bani, fiica lor putea să își cumpere o casă, nepoții puteau merge la facultate, iar ei nu ar mai fi trebuit să își facă griji pentru facturile la gaze niciodată.
— E un semn de la Dumnezeu, Ana, spunea Mihai, plimbându-se nervos prin cameră. Ne-am rugat pentru un ajutor și l-am găsit la gunoi. Dacă proprietarii l-au aruncat, înseamnă că nu le mai pasă.
— Nu l-au aruncat ei, Mihai. L-au aruncat unii care nu știau ce e înăuntru. Maria asta… poate mai trăiește. Sau copiii ei. Cum să le furăm amintirea părinților?
— Dar nepoții noștri? Ei nu merită o viață mai bună?
Ana s-a uitat la broșă, apoi la scrisoarea în care Radu își exprima speranța că dragostea lor va supraviețui prin acel obiect.
— Mihai, dacă vindem broșa asta, vom mânca bine, dar vom înghiți vinovăție la fiecare masă. Vreau să îi privesc pe nepoții noștri în ochi și să îi învăț să fie oameni cinstiți. Cum să fac asta dacă le clădesc viitorul pe o hoție?
